ASEMĂNAREA FUNCŢIONĂRII INIMII CU
SISTEMUL DE FRÂNARE AL AUTOMOBILULUI
.jpg)
Când alergăm, urcăm scările sau suntem îngrijoraţi simţim cum ritmul inimii noastre creşte, dar mai târziu ne liniştim şi ritmul inimii revine la starea anterioară. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri oamenii nu realizează cât de mare este acest miracol. Ritmul cardiac are o structură perfectă ce se aseamănă cu un sistem computerizat care este introdus în interiorul corpului nostru.
Dacă oxigenul nu ajunge în organism, celulele îşi pierd din echilibrul electric, creşte frecvenţa cardiacă şi inima începe să bată tot mai repede. Prin urmare, este foarte important ca inima să bată ritmic şi continuu. Putem compara acest lucru cu o maşină în mişcare la o viteză constantă. Cu toate acestea, în anumite condiţii, ritmul cardiac ar trebui să fie mărit sau micşorat. Funcţionarea inimii este comparată cu o maşină, ritmul inimii va creşte atunci când apăsăm pedala de acceleraţie şi va încetini atunci când frânăm. Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decât simpla pompare a sângelui de-a lungul vieţii. Ea trebuie să fie deasemenea capabilă să răspundă schimbărilor în ceea ce priveşte necesarul de oxigen al corpului. Inima lucrează altfel în timpul somnului decât în timpul unei curse de cinci kilometri. Mai mult, împreună cu sistemul circulator, poate răspunde aproape instantaneu schimbărilor rapide: când o persoană se ridică sau se culcă la pământ sau când se află în faţa unui pericol.
Inima reprezintă motorul sistemului circular. Inima, sângele şi vasele de sânge alcătuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului şi a substanţelor hrănitoare şi eliminarea dioxidului de carbon şi a altor produse reziduale. Inima trebuie să funcţioneze neîncetat, deoarece ţesuturile corpului, în special creierul, depind de o aprovizionare continuă cu oxigen şi substanţe hrănitoare transportate de sânge.
Inima, care în condiţii normale, bate de 72 de ori pe minut, creşte rata de reducere a nodului sinoatrial (grupul de celule care reglementează ritmul cardiac), atunci când o persoană este stresată, are temperatură ridicată sau alte situaţii similare, atunci când trebuie pompat un volum mai mare de sânge. Sistemul nervos îngustează venele de sânge şi creşte presiunea, astfel glandele suprarenale produc adrenalina şi noradrenalină. Aceşti hormoni duc la creşterea frecvenţei cardiace. Hormonul de tiroxină produs de glanda tiroidă accelerează metabolismul. Ritmul cardiac accelerat poate creşte eficienţa inimii de cinci ori mai mult comparativ cu starea de repaus.
Când sistemul detectează creşterea tensiunii arteriale, creierul primeşte un semnal prin intermediul nervilor parasimpatici unde are loc furnizarea unei substanţe chimice numită acetilcolină. Astfel venele se dilată şi dispare tensiunea arterială. În cazul în care, venele prin care curge sângele nu se extind, atunci ele se pot rupe. Ca urmare, pot să apară leziuni intercraniene şi persoana poate paraliza din cauza lipsei de sânge din creier. Într-unul din versetele Coranului se spune:
'' Şi El este Stăpân absolut peste robii săi. Căci, El este înţelept şi Ştiutor! '' (Coran, Sura '' Animalele '' 6: 18).
