Simţul auzului la ţânţari este foarte bine dezvoltat. În partea de deasupra capului ţânţarului sunt două antene, acestea sunt foarte sensibile şi au extrem de multe celule senzoriale.
Sunetul produs de aripile unei femele este foarte uşor recunoscut de masculul ţânţar. Rotirea aripilor în aer a femelelor duce la vibrarea celulelor de pe antenele ţânţarilor, și astfel are loc trimiterea de semnale electrice. Datorită acestor antene sensibile un ţânţar de sex masculin detectează frecvenţa aripilor a unei femele printre miile de alte sunete.
Antenele unui ţânţar de sex masculin sunt mult mai sensibile decât ale unui ţânţar de sex feminin. Există un organism care constă dintr-un număr de celule senzoriale, situat pe cele două antene mici şi acoperite cu fire de păr care cresc pe capul ţânţarului. Acest sistem, numit „organul lui Johnston”, primeşte vibraţiile undelor sonore şi le filtrează. Aceste detectoare sunt sensibile la vibraţiile sonore numai atunci când acestea sunt în linie dreaptă.
Multe fenomene care par imposibile pentru percepţia umană, se conturează cu uşurinţă în lumea animală. De exemplu, de obicei femelele nu sunt capabile să-şi prelungească sarcina, doar unele ființe pot face acest lucru, printre care şi ţânţarii. Ovulaţia anumitor specii de ţânţari poate veni nu neapărat după prima ploaie, poate veni după a doua ploaie, după a treia ploaie, chiar dacă perioada lor de ovulaţie a început.
Ţănţarii îşi depun oule fie vara, fie toamna. Temperatura mediului unde îşi depun oule, este un factor important pentru dezvoltarea larvelor. Atunci când temperatura atinge un anumit grad de căldură poate accelera dezvoltarea larvelor, iar atunci când temperatura mediului este perturbată, larvele pot muri sau îşi pot încetini procesul de dezvoltare.
