IMPORTANŢA MUNŢILOR

          În Coran, într-unul dintre versete se subliniază importanţa pe care o au munţii asupra structurii pământului.

            Munţii care au apărut prin frământările scoarţei terestre au o caracteristică aparte, anume acea de a preveni cutremurele.

'' Şi am fixat munţii pe pământ, pentru ca el să nu se legene împreună cu ei şi am deschis văi ca nişte cărări. Poate se vor călăuzi

    ( Coran, Sura '' Profeţii '', 21: 31 ).

Geologii au demonstrat această caracteristică deosebită a munţilor.

            Chiar înainte de începutul secolului XX, oamenii credeau că munţii sunt doar nişte creste înalte rămase pe suprafaţa pământului, în urma procesului de formare al acestuia. În secolul al XX-lea s-au descoperit importanţa şi funcţiile munţilor.

            S-a dovedit că munţii au rădăcini înfipte în adâncul pământului şi datorită acestui fapt înălţimea munţilor creşte cu 10 - 15 ori la suprafaţa pământului. De exemplu, Muntele Everest, ajunge la 9.000 de metri deasupra solului, pe când în adâncul solului, rădăcinile se extind la mai mult de 125.000 de metri.

            Rădăcinile munţilor sunt rezultatul ciocnirilor marilor plăci tectonice care alcătuiesc scoarţa pământului. Deplasarea lor continuă pe suprafţa pământului, plăcile continentale şi cele oceanice se lovesc unele de altele, uneori înregistrându-se coleziuni frontale, aceste ciocniri sunt cele care duc la formarea marilor lanţuri muntoase. Când o placă oceanică alunecă sub una continentală, rocile sunt împinse în adâncurile pământului, o parte din aceste roci duc la formarea unui şir de vulcani. La momentul ciocnirii placa continentală se încreţeşte de-a lungul liniei frontale ducând astfel la formarea de munţi şi dealuri. În ceea ce priveşte stratul care rămâne după ciocnire sub cele două plăci, acesta, continuă să circule sub pământ, dând naştere la nişte ramificaţii profunde, care sunt defapt acele rădăcini ale munţilor.

            Aşa cum se pot observa lanţurile muntoase pe suprafaţa pământului, astfel de lanţuri există şi sub pământ.

            Putem să facem şi o comparaţie, munţii reprezentând nişte cuie, iar scoarţa terestră nişte scânduri, astfel pentru a forma o podea cuiele sunt foarte importante, tocmai pentru a le uni.

În Coran se specifică:

'' Oare n-am desenat Noi pământul ca un aşternut?

Şi munţii ca nişte stâlpi. ''

                              (Coran, Sura ''Vestea'', 78: 6-7).

            Dacă munţii nu ar fi posedat astfel de caracteristici, planeta noastră nu ar fi acumult pământ, apa nu s-ar fi acumulat în sol, plantele nu ar fi crescut...

            Cu alte cuvinte viaţa pe pământ nu ar fi existat, dar cu mila Lui Dumnezeu au fost înzestraţi munţii cu multe caracteristici, datorită acestui fapt măreţ viaţa pe pământ există.