1. Ya. Sin
2. Pe înţeleptul Coran!
3. Tu eşti dintre trimişii
4. pe o Cale Dreaptă!
5. Pogorâre de la Puternicul, Milostivul,
6. ca tu să previi un popor aşa cum nu au fost preveniţi strămoşii săi care erau nepăsători!
7. Spusa s-a împlinit asupra celor mai mulţi dintre ei, însă ei tot nu cred.
8. Le vom pune grumazurile în juguri până la bărbii încât vor sta cu capetele ţepene.
9. Noi le vom pune o stavilă înainte şi o stavilă după, ca să-i învăluim şi ei să nu mai vadă.
10. Deopotrivă le este lor, fie că-i previi, fie că nu-i previi, căci tot nu vor crede.
11. Tu previne-l pe cel care urmează amintirea şi se teme de Milostivul în Taina Sa. Lui vesteşte-i iertare şi răsplată îmbelşugată!
12. Noi îi înviem pe morţi şi scriem ceea ce au făcut înainte, precum şi urmele lor. Noi ţinem socoteala fiecărui lucru într-o Carte desluşită.
13. Dă-le pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii!
14. Când le-am trimis doi i-au socotit mincinoşi, încât i-am întărit cu al treilea. Ei au spus: “Noi am fost trimişi la voi.”
15. Atunci ei au spus: “Voi nu sunteţi decât oameni asemenea nouă! Milostivul nu a pogorât asupra voastră nimic, ci voi doar minţiţi!”
16. Ei au spus: “Domnul nostru ştie că am fost trimişi la voi
17. şi asupra noastră este doar înştiinţarea cea desluşită.”
18. Ei au răspuns “Noi prevestim că va fi rău cu voi! Dacă nu încetaţi, vă vom omorî cu pietre şi vă va atinge de la noi o dureroasă osândă.”
19. Profeţii au spus: “Prevestirea voastră este legată de voi înşivă! Dacă vi s-ar fi amintit...! Ba nu! Sunteţi un popor necumpătat!”
20. Un bărbat veni în fugă din capătul cetăţii şi spuse: “O, popor al meu! Urmaţi-i pe trimişi!
21. Urmaţi-i pe cei care nu vă cer răsplată şi sunt drept călăuziţi.
22. Ce aş avea să nu mă închin Celui ce m-a creat? Şi voi veţi fi întorşi către El!
23. De ce mi-aş lua dumnezei afară de El? Dacă Milostivul îmi vrea vreun rău, mijlocirea lor nu-mi va sluji la nimic şi ei nu mă vor mântui,
24. iar eu atunci voi fi într-o vădită rătăcire.
25. Eu cred însă în Domnul vostru! Ascultaţi-mă!”
26. I se va spune: “Intră în Rai!” El va spune: “Ce bine ar fi dacă poporul meu ar şti
27. cum Domnul meu m-a iertat şi m-a făcut dintre cei care vor primi cinstire!”
28. După el, nu am pogorât din cer vreo oştire asupra poporului său şi nici nu vor pogorî.
29. Nu va fi decât un singur Strigăt, şi vor fi cu toţii stinşi.
30. Vai vouă, robilor! Nici un trimis n-a venit la ei, fără ca ei să nu-şi bată joc de el.
31. N-au văzut ei oare câte leaturi am nimicit înaintea lor şi care nu se vor mai întoarce niciodată la ei.
32. Nu există nimeni care să nu fie înfăţişat înaintea Noastră.
33. Pentru ei este un semn pământul mort căruia Noi îi dăm viaţă şi dăm la iveală din el grâne din care ei mănâncă.
34. Noi am rânduit pe el livezile de curmali şi podgoriile de vie şi am făcut să ţâşnească izvoare
35. ca ei să mănânce din rodul lui şi ceea ce au trudit mâinile lor. Nu sunt oare mulţumitori?
36. Mărire Celui ce a creat soiurile toate cele ce cresc din pământ de la sine şi cele de la ei şi cele pe care nu le cunosc.
37. Este un semn pentru ei noaptea din care Noi dezghiocăm ziua şi ei rămân în beznă
38. şi soarele ce aleargă spre un culcuş al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Ştiutorului!
39. Şi luna căreia i-am sorocit coborâşurile până când se întoarnă asemnea unei cozi de frunză de curmal, veche şi scorojită.
40. Soarelui nu i se cuvine să prindă luna, şi nici nopţii să o ia înaintea zilei, ci toate plutesc în cerc.
41. Pentru ei este un semn că le-am purtat seminţia pe corabia încărcată.
42. Şi lor le-am creat asemenea ei ca să urce pe ele.
43. Dacă am voi, i-am îneca, şi nu ar avea nici un ajutor şi nu ar fi mântuiţi
44. decât cu milostivenie de la Noi şi o bucurie vremelnică.
45. Când li se spune: “Temeţi-vă de ceea ce este înaintea voastră şi de ceea ce este în urma voastră! Poate veţi fi miluiţi!”
46. Nu a fost nici un semn din semnele Domnului lor care le-a venit fără ca ei să nu îi întoarcă spatele.
47. Când li se spune: “Daţi milostenie din ceea ce v-a înzestrat Dumnezeu!”, cei care tăgăduiesc spun celor care cred: “Noi să-l hrănim pe cel care Dumnezeu l-ar putea hrăni, dacă ar voi? Voi sunteţi într-o vădită rătăcire.”
48. Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”
49. Ei nu au de aşteptat, căci un singur Strigăt îi va lua pe când se învrăjbesc.
50. Nu vor putea lăsa ceva cu limbă de moarte, şi nici la ai lor să se întoarcă.
51. Şi când în trâmbiţă se va sufla, din morminte se vor grăbi către Domnul lor.
52. Ei vor spune atunci: “Vai nouă! Cine ne-a sculat din aşternutul nostru?
53. Aceasta este ceea ce Milostivul v-a făgăduit. Trimişii au spus Adevărul! Nu va fi decât un singur Strigăt şi toţi vor fi aduşi înaintea Noastră.
54. Nimeni, în Ziua aceea, nu va fi nedreptăţit cu ceva. Nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit.
55. În Ziua aceea, singura trudă, a celor din Rai, va fi să se desfete.
56. Împreună cu soaţele lor, vor sta sub umbrare, aşezaţi pe paturi de nuntă.
57. Vor avea acolo fructe şi vor avea ceea ce vor cere.
58. “Pace!” O vorbă de la un Domn Milos!
59. O, nelegiuiţilor! Treceţi deoparte în Ziua aceea!
60. O, fii ai lui Adam! Nu v-am tocmit Eu să nu vă închinaţi Diavolului, căci el este vrăjmaşul vostru făţiş,
61. ci Mie să vă închinaţi? Aceasta este o Cale Dreaptă.
62. Diavolul a rătăcit pe mulţi dintre voi. Oare nu aţi priceput?
63. Aceasta este Gheena ce v-a fost făgăduită:
64. azvârliţi-vă în ea ca răsplată a tăgadei voastre.
65. În Ziua aceea, le vom pecetlui gurile, însă mâinile lor ne vor vorbi şi picioarele lor ne vor mărturisi ceea ce ei au agonisit.
66. Dacă am voi, le-am stinge ochii şi atunci se vor grăbi pe drum, însă cum vor mai vedea?
67. Dacă am voi, i-am preface pe loc încât n-ar mai putea merge nici înainte şi nici înapoi.
68. Noi îi gârbovim făptura celui ce îi dăruim viaţă lungă. Ei nu pricep, oare?
69. Noi nu l-am învăţat pe el poezia, căci nici nu i se cădea. Aceasta este o amintire, un Coran desluşit
70. care-l previne pe cel care trăieşte şi care adevăreşte Cuvântul asupra tăgăduitorilor.
71. Oare ei nu văd că Noi le-am creat lor, între cele pe care le-au făcut mâinile Noastre, dobitoacele peste care ei sunt stăpâni.
72. Noi li le-am supus: unele de călărit, iar altele de mâncat.
73. Şi ei au de la ele foloase şi băuturi. Poate vor fi mulţumiţi.
74. Şi ei şi-au luat dumnezei afară de Dumnezeu! Poate vor fi ajutaţi!
75. Ei nu îi vor putea ajuta, pe când ei le sunt lor oştire pregătită.
76. Vorba lor să nu te mâhnească! Noi ştim ceea ce ei tăinuiesc şi ceea ce destăinuiesc.
77. Nu a văzut omul oare că l-am creat dintr-o picătură de sămânţă, iar acum este un cârtitor făţiş!
78. Uitând de crearea sa, el Ne spune Nouă ca pe o pildă: “Cine va mai învia oasele prefăcute în pulbere?”
79. Spune: “Cel ce i-a creat dintru început îi va învia. El este Ştiutor a toată făptura.
80. El este Cel ce, din copaci verzi, v-a creat vouă focul pe care voi îl aprindeţi.”
81. Cel ce a creat cerurile şi pământul, nu ar mai putea oare crea asemenea lor? Ba da, căci El este Creatorul cel Mare, Ştiutorul.
82. Porunca Sa, când voieşte un lucru, este în a spune: “Fii!” Şi el este.
83. Mărire Celui ce ţine în mâna Sa împărăţia fiecărui lucru! La El veţi fi întorşi!
