Introducere

Ca musulmani, condamnăm cu fermitate toate atacurile teroriste din întreaga lume, inclusiv pe cele din cele două orașe mari ale Statelor Unite ale Americii din 11 septembrie 2001, care au provocat decesul și vătămarea a mii de oameni nevinovați.

Atacurile 9/11 au propulsat în prim-planul agendei mondiale importanta problemă a adevăratei surse a terorismului. Astfel, întreaga lume a fost anunțată că Islamul este o religie a păcii și a dragostei care îi îndeamnă pe indivizi la compasiune și dreptate. Mulți lideri mondiali, organizații media de top, posturi radio și de televiziune au spus că Islamul definit de Coran nu permite în niciun caz atacuri teroriste asupra oamenilor nevinovați și cere să fie pace între oameni și între națiuni. Cercurile occidentale care au ajuns la o înțelegere deplină a moralității Islamului și care sunt bine informate despre Islam, așa cum l-a poruncit Dumnezeu în Coran, au remarcat în mod clar că cele două cuvinte, “Islam” și “teroare”, nu pot sta unul lângă altul și că nicio religie monoteistă nu permite atacuri teroriste.

Timp de secole, au fost comise diferite acte de terorism în diferite părți ale lumii, de către grupuri diferite pentru o varietate de scopuri. Responsabilitatea pentru aceste acte și-o asumă uneori o organizație comunistă, uneori un grup fascist iar alteori facțiuni radicale și separatiste. 17 noiembrie în Grecia, RAF și neo-naziștii în Germania, ETA în Spania, Brigăzile Roșii în Italia și multe alte organizații au ucis oameni nevinovați și lipsiți de apărare prin teroare și violență. PKK a comis în Turcia, în ultimii 30 de ani, atacuri teroriste, având ca rezultat martiriul a zeci de mii de oameni.

Această carte susține că sursa terorii pe care o condamnăm, cu siguranță nu provine dintr-o religie monoteistă și că nu există loc pentru terorism în Islam. Acest lucru este clar specificat în Coran, singura sursă a Islamului, și în practicile profetului Mohamed (pfas) și a altor conducători musulmani. Cu toate acestea, cu siguranță au existat de-a lungul timpului grupuri care au interpretat religia Islamului, conform unor hadisuri fabricate și a unor superstiții, care au fost produse după Coran. Ca urmare a respectării acestor superstiții, care justifică violența, aceste grupuri au înfăptuit multe atrocități teroriste pe care frumoasa noastră religie le interzice cu strictețe.

Această carte dezvăluie, în lumina versetelor Coranului și a practicilor Profetului Mohamed (pfas), cu exemple din istorie, că terorismul este interzis de Islam și că Islamul are ca scop instituirea păcii și securității în lume.

După cum se știe, de secole, diverse acte de terorism au fost comise în diferite părți ale lumii de către diferite grupuri, pentru o varietate de scopuri. Responsabilitatea pentru aceste acte și-o asumă uneori o organizație comunistă, uneori un grup fascist iar alteori facțiuni radicale și separatiste. În timp ce unele țări, precum America, au devenit recent țintele a numeroase atacuri comise de către grupările teroriste rasiste și radicale, țările europene au fost de-a lungul timpului scena unor acte de violență comise de către grupările teroriste. 17 noiembrie în Grecia, RAF (Fracțiunea Armata Roșie) și neo-naziștii în Germania, ETA în Spania, Brigăzile Roșii în Italia și multe alte organizații au ucis oameni nevinovați și lipsiți de apărare prin teroare și violență. PKK, o organizație teroristă Marxist-Stalinistă, a comis atacuri teroriste în ultimii 40 de ani, în partea de sud-est a Turciei, având ca rezultat martiriul a zeci de mii de oameni. Natura terorismului se schimbă odată cu schimbarea condițiilor la nivel mondial și își mărește impactul și puterea cu ajutorul noilor mijloace puse la dispoziție de tehnologiile înalte. În special, instrumente de comunicare în masă, cum ar fi Internetul, extind în mod considerabil domeniul de aplicare și influența activităților teroriste.

În afară de organizațiile occidentale, există și alte organizații teroriste cu originea în Orientul Mijlociu. Aceste grupări comit atacuri teroriste în toate colțurile lumii. Faptul că autorii diferitelor acte teroriste sunt creștini, musulmani sau evrei îi face pe unii oameni să susțină afirmații care nu coincid cu religiile monoteiste. Adevărul este că, chiar dacă teroriștii au identități musulmane, teroarea pe care o răspândesc nu poate fi etichetată ca “teroare islamică”, la fel cum nu ar putea fi numită “teroare evreiască”, în cazul în care autorii erau evrei sau “teroare creștină” dacă aceștia erau creștini. Această afirmație se bazează pe faptul că, așa cum va fi examinat în paginile următoare, toate religiile divine comandă pacea și iubirea și uciderea oamenilor nevinovați în numele unei religii monoteiste este inacceptabilă. Acești oameni interpretează greșit, Sfintele Scripturi pe care Dumnezeu le-a trimis oamenilor pentru pace și fraternitate, iar prin superstițiile lor auto-inventate lucrează la așa zisa ligitimare a violenței împotriva oamenilor de altă credință, încălcând complet credința lor prin ceea ce fac. Trebuie să ținem cont de faptul că, printre cei care au fost uciși în atacurile teroriste, de exemplu în New York, Londra, Paris, Berlin sau Tel Aviv au existat oameni care l-au iubit pe Profetul Iisus (pfas) (creștini), pe Profetul Moise (pfas) (evrei) și pe Profetul Mohamed (pfas) (musulmani). Cu excepția cazului când este iertată de Dumnezeu, uciderea oamenilor nevinovați este un mare păcat, care te condamnă la chinuri în iad. Nimeni dintre cei care sunt religioși și Îl iubesc și se tem de Dumnezeu nu ar comite niciodată o crimă.

Agresorii, indiferent de credința a căror membrii pretind a fi, pot comite o astfel de violență, fie din ignoranță, fie cu intenția de a utiliza în mod greșit religia pentru atingerea propriilor scopuri, fie din cauza dușmăniei pe care o poartă împotriva religiei. Această violență separă oamenii de religie și generează ură față de cei religioși. În consecință, fiecare atac asupra oamenilor nevinovați, care are o așa-numită motivație religioasă, este de fapt un atac comis împotriva religiei.

Religia îndeamnă la dragoste, milă și pace. Pe de altă parte, teroarea este opusul religiei; este crudă, nemiloasă și cere vărsare de sânge și suferință. Acestea fiind spuse, originile unui act terorist ar trebui căutate mai degrabă în lipsa credinței sau în viziunile radicale sau bigote care interpretează greșit poruncile religiei, decât în religia propriu-zisă. Persoanele cu o viziune fascistă, comunistă, rasistă, materialistă sau radicală asupra vieții ar trebui să fie suspectate ca potențiali infractori. Numele sau identitatea trăgătorului nu sunt importante: dacă el poate ucide oameni nevinovați cât ar clipi din ochi, atunci nu este posibil ca el să reprezinte o religie monoteistă. Din acest motiv, “teroarea islamică” este un concept eronat care contrazice mesajul Islamului. Religia Islamului nu poate în niciun fel să încuvințeze terorismul. Din contra, teroarea (adică uciderea oamenilor nevinovați) este un mare păcat în Islam, iar musulmanii sunt responsabili pentru prevenirea acestor acte și pentru aducerea păcii și dreptății în lume.