Mai există multe alte dovezi, cât şi legi ştiinţifice care invalidează evoluţionismul, dar spaţiul acestei cărţi ne-a permis să abordăm doar o parte din ele. Însă chiar şi acestea ar trebui să fie suficiente pentru a revela cel mai important adevăr: deşi este deghizată sub mantia ştiinţei, teoria evoluţiei nu este nimic altceva decât o mistificare; o înşelătorie apărată doar pentru beneficiul filozofiei materialiste; o înşelătorie bazată nu pe ştiinţă, ci pe spălare de creier, pe propagandă şi pe fraudă.
Putem rezuma ceea ce am spus până acum la modul următor:
Teoria evoluţionistă este o teorie care se prăbuşeşte încă de la primul pas. Motivul este acela că evoluţioniştii sunt incapabili să explice fie chiar şi formarea unei singure proteine. Nici legile probabilităţii şi nici legile fizicii şi chimiei nu dau vreo şansă formării accidentale a vieţii.
Sună oare logic sau rezonabil - atunci când nu există şansa formării nici măcar a unei singure proteine – să vorbim despre combinarea a milioane de asemenea proteine pentru a forma o celulă a unui organism viu; să vorbim despre faptul că miliarde de celule pot să reuşească să se formeze şi apoi să se grupeze accidental pentru a produce organismele vii; şi apoi din acestea să apară peştii; şi apoi acei peşti care au ajuns pe uscat să se transforme în reptile, în păsări, şi să susţinem că acesta este modul în care toate milioanele de specii diferite de pe pământ s-au format?
Chiar dacă nu vi se pare logic, evoluţioniştii chiar cred această fabulaţie.
Cu toate acestea, este mai degrabă o credinţă – ori, mai bine zis, o falsă credinţă – întrucât ei nu posedă nici măcar o singură formă tranziţională precum jumătate peşte-jumătate reptilă, sau jumătate reptilă-jumătate pasăre. De asemenea, nu au reuşit să dovedească formarea nici măcar a unei singure proteine, sau măcar a unei singure molecule de aminoacid ce intră în compoziţia unei proteine, în presupusele condiţii ale pământului primordial; ei nu au reuşit să facă aceste lucru nici măcar în laboratoarele lor supersofisticate. Dimpotrivă, cu fiecare efort depus, evoluţioniştii înşişi au demonstrat că niciun proces evoluţionist nu s-a produs vreodată şi nici nu se va putea produce vreodată pe pământ.
Văzând toate aceste lucruri, evoluţioniştii se mai pot consola cu un singur lucru, să viseze că ştiinţa va reuşi oarecum să rezolve în timp aceste dileme. Totuşi, faptul că ştiinţa ar putea verifica asemenea aserţiuni lipsite complet de logică şi total nejustificate este de-a dreptul exclus, indiferent de numărul de ani care vor trece. Dimpotrivă, pe măsură ce ştiinţa progresează, aceasta arată din ce în ce mai clar şi mai distinct faptul că afirmaţiile evoluţioniştilor sunt nişte absurdităţi.
Aşa s-au prezentat lucrurile până acum. Pe măsură ce au fost descoperite tot mai multe detalii referitoare la structura şi funcţiile celulei vii, a devenit mai mult decât evident că celula nu este un amestec simplu format la întâmplare, aşa cum se credea că stau lucrurile în vremea lui Darwin, atunci când înţelegerea biologică era destul de primitivă.
În faţa unei situaţii atât de evidente, a nega actul creaţiei şi a stabili bazele originii vieţii ca fiind nişte coincidenţe extrem de puţin probabile, iar apoi a apăra cu insistenţă aceste pretenţii ar putea deveni ulterior sursa unei mari umiliri. Întrucât adevărata faţă a teoriei evoluţiei iese tot mai mult la iveală iar opinia publică ajunge să vadă adevărul, s-ar putea să nu mai dureze mult până când fanaticii susţinători înguşti la minte ai evoluţionismului nu vor mai avea curajul să apară în public.
Are oare importanţă dacă scenariul propus de evoluţionişti a avut loc cu adevărat? Chiar deloc. Şi aceasta deoarece fiecare stadiu menţionat în teoria evoluţiei şi care se bazează pe întâmplare ar fi putut să se producă doar printr-un miracol. Chiar dacă viaţa ar fi apărut printr-o asemenea succesiune a unor stadii, fiecare stadiu ar fi apărut în urma unei voinţe conştiente. Ca aceste stadii să fi apărut din întâmplare nu este numai neplauzibil, este chiar imposibil!
Dacă se susţine că o moleculă de proteină a apărut accidental în condiţiile atmosferice primordiale, atunci trebuie să ne aducem aminte că s-a demonstrat deja prin intermediul legilor probabilităţii, ale biologiei şi chimiei că aceasta nu s-ar fi putut petrece din pură întâmplare. Dar dacă se susţine totuşi că aceste lucru s-a produs, atunci nu există altă alternativă decât să admitem că aceasta îşi datorează existenţa voinţei unui Creator. Aceeaşi logică se aplică tuturor ipotezelor înaintate de evoluţionişti. Spre exemplu, nu există nicio dovadă paleontologică, fizică, chimică, biologică sau logică care să demonstreze că peştii au trecut din apă pe uscat şi au format animalele care trăiesc acum pe uscat. Dar dacă cineva vrea să susţină cu tot dinadinsul această teorie, că peştii s-au căţărat pe uscat şi s-au transformat în reptile, atunci acea persoană trebuie să accepte şi ideea că există un Creator care este capabil să creeze orice doreşte prin simplul: „să fie“. Orice altă explicaţie pentru acest miracol se auto-contrazice încă de la început şi încalcă principiile logicii.
Realitatea este mai mult decât evidentă. Întreaga viaţă este produsul unei ordini perfecte şi al unei Creaţii superioare. Aceasta oferă însă dovezi concrete asupra existenţei unui Creator, Posesor al unei puteri,unei cunoaşteri şi unei inteligenţe nesfârşite.
Acest Creator este Dumnezeu, Domnul tuturor cerurilor şi al Pământului, şi a tuturor celor ce există între ele.nd 150 districts. SRF continues to conduct its conferences in different parts of the country. Since then SRF has held conferences in England, Holland, Switzerland, Brunei, Malaysia, Indonesia, Singapore, Azerbaijan, the United States and Canada.
